Sare iodată sau neiodată? Controversa este des întâlnită, iar răspunsurile ezitante. Cum încă din copilărie, suntem obișnuiți cu sintagma „sarea în bucate” ca echivalentul unui ingredient indispensabil, încercăm și noi un răspuns, care sperăm să-ți fie de folos.
Pentru început, merită să iei în calcul faptul că „sarea în bucate”, fie că este vorba despre sare iodată sau neiodată, nu mai este chiar atât de indispensabilă, ci din contră, trebuie consumată cu moderație. Nu este niciun secret că excesul de sare, în orice formulă, poate cauza afecțiuni ale rinichilor, accidente cerebral vasculare sau retenție de apă.
Odată ce devenim conștienți că în privința sării, regula de aur este moderația, să descoperim împreună prin ce se diferențiază varianta de sare iodată față de cea neiodată!
Sare iodată versus sare neiodată: principala deosebire
Principala deosebire între cele două tipuri de sare este ușor de explicat. Cum probabil știi deja, mai ales dacă și tu consumi sare iodată, aceasta este clorură de sodiu, la care a fost adăugat iod, un mineral care se regăsește mai ales în oceane și mări.
Prezent în sare și nu numai, iodul este un oligoelement necesar pentru buna funcționare a glandei tiroide, prezent în corpul uman în cantități destul de reduse (aprox. 20 miligrame), 70% – 80% din această cantitate fiind distribuită la nivelul tiroidei. Glanda tiroidă are nevoie de iod pentru a produce hormonii tiroidieni, esențiali pentru funcționarea armonioasă a organismului: triodotironina (T3) și trioxina (T4).
Este adevărat că atât excesul, cât și deficitul de iod impactează în mod negativ funcționarea glandei tiroide, cauzând disfuncții ale acesteia (hipotiroidism sau hipertiroidism). De exemplu, deficiența de iod favorizează apariția gușei, încetinirea metabolismului, apariția kilogramelor în plus, oboseală sau intoleranță la frig. În plus, o cantitate prea mică de iod este responsabilă și pentru dereglări neurologice, gastrointestinale sau chiar probleme dermatologice. De altfel, viitoarele mămici au nevoie cu până la 50% de mai mult iod pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a fătului. Deși excesul de iod poate fi asociat cu aproape aceleași simptome ca deficitul, în plus pot apărea febra, diareea, pulsul slab și senzația de arsură la nivelul cavității bucale și al stomacului.
La polul opus se află specialitățile de sare neiodată (care nu conțin iod) precum sarea roz de Himalaya, „fleur de sel” (sare cu o consistență umedă, bogată în calciu și magneziu), sarea kosher (specifică bucătăriei evreiești, fiind celebră pentru granulația mare). Acestea sunt la fel de sănătoase și chiar indicate în cazul în care îți este recomandat medical să-ți supervizezi dieta în privința surselor de iod pe care le consumi.
Sare iodată: ingredientul care previne deficitul de iod?
Dacă sarea iodată poate preveni sau nu deficitul de iod, e o problemă care merită soluționată. Pentru prima dată, în 1917, medicul David Marine a întreprins cercetări amănunțite cu privire la administrarea suplimentelor pe bază de iod care scad riscul de apariție a gușei. La puțin timp după, în 1920, o mulțime de țări de pe glob au adăugat iod în sarea de masă în scopul prevenirii deficitului de iod.
În secolul al XXI-lea, Organizația Mondială a sănătății (O.M.S) estimează că 2 miliarde din populația lumii se confruntă cu deficitul de iod, motiv pentru care a fost introdusă pe plan mondial strategia iodării universale a sării. În România această lege a intrat în vigoare în 2002.
Printre principalele cauze ale deficitului de iod se numără și:
- evitarea totală a consumului de sare iodată;
- adoptarea unei diete vegane care exclude consumul de alimente precum laptele, ouăle, peștele, acestea fiind surse importante de iod;
- consumul excesiv de alimente gusogene care inhibă absorbția iodului de către glanda tiroidă: conopidă, broccoli, varză etc.
Consumul de sare iodată poate preveni deficitul de iod, însă există și alternative la fel de sănătoase, pentru că iodul se găsește într-o mulțime de alte alimente ușor de consumat. În aceste condiții, poți alterna consumul de sare cu surse naturale variate de iod (nuci, lapte, ouă, alge etc). Nu uita nici că 5 g de sare iodată pe zi este maximul pe care îl poți consuma în cadrul unui regim alimentar echilibrat, această cantitate conținând 71 micrograme de iod.
Surse naturale de iod, la îndemâna oricui
După cum ai văzut, nu e obligatoriu să consumi sare iodată pentru buna funcționare a organismului, pentru că deficitul de iod poate fi suplinit și prin consumul altor alimente la îndemâna oricui.
Iată o listă minimală după care te poți orienta pentru un regim alimentar echilibrat:
- creveți;
- alge marine (nori, wakame, kombu) și alte produse pe bază de alge;
- pește (ton, cod, macrou, hering, somon, păstrăv);
- lapte cu un conținut redus de grăsimi;
- iaurt cu un conținut redus de grăsimi;
- brânză Cheddar;
- ouă;
- carne de pui;
- ficat de vită;
- macaroane;
- nuci românești;
- cereale;
- mazăre;
- banane deshidratate sau proaspete;
- suc de mere;
- prune uscate.
Ține cont de faptul că iodul joacă un rol activ în eliminarea toxinelor, prevenind înmulțirea „bacteriilor rele” la nivelul tractului digestiv.
De altfel, suplimentele pe bază de iod pot fi o alternativă demnă de luat în calcul, însă înainte de a lua o decizie este obligatoriu să discuți cu un medic endocrinolog. Deficitul sau excesul de iod nu poate fi stabilit decât în urma unei analize de sânge despre care medicul curant îți poate oferi informațiile complete.
Dacă stocul de sare iodată sau neiodată din bucătărie ți se împuținează, refă-l rapid de aici! Iar dacă ești în căutare de alimente sănătoase, bogate în iod, ajutor de nădejde găsești tot pe vegis.ro.
Surse bibliografice:
- https://www.webmd.com/diet/what-is-iodized-salt#:~:text=Iodized%20salt%20is%20salt%20that,it%20comes%20with%20many%20benefits.
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/288471
- https://www.drweil.com/diet-nutrition/cooking-cookware/why-buy-iodized-salt/
- https://www.healthline.com/nutrition/iodized-salt
- https://www.healthline.com/nutrition/different-types-of-salt
